Începând cu anul 2016, în România devine obligatorie, prin prevederile Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, redactarea și implementarea unor măsuri clare pentru prevenirea și reducerea deșeurilor generate din produse alimentare. Legea responsabilizează operatorii economici din domeniul agroalimentar și HoReCa și îi obligă să întocmească și să implementeze un plan de prevenire a risipei alimentare, adaptat activității desfășurate. Planul are scopul de a reduce pierderile, de a optimiza costurile și de a susține și pune în practică principiile sustenabile. Obligația se aplică tuturor operatorilor economici din sectorul agroalimentar, pe întregul lanț de activitate de la producție și procesare, până la depozitare, distribuție, retail și sectorul HoReCa.
Pentru companiile aparținătoare sectorului de activitate mai sus mențioat, un astfel de plan devine tot mai important atât din perspectiva conformării legislative, cât și a responsabilității față de resurse, costuri și mediu.
În continuarea acestui articol, vom prezenta pe scurt, la modul general, ce trebuie să conțină un plan de prevenire a risipei alimentare, astfel încât acesta să poată fi aplicat eficient de orice operator economic din industria agroalimentară sau HoReCa. Un astfel de plan de reducere a risipei alimentare trebuie să urmărească întregul flux operațional, de la aprovizionare și depozitare, până la preparare, servire, valorificarea surplusului și gestionarea deșeurilor alimentare.
Primul element esențial dintr-un plan de prevenire a risipei alimentare este analiza surselor de pierdere. Risipa alimentară trebuie evaluată separat pe fiecare etapă de lucru, deoarece cauzele diferă semnificativ între aprovizionare, depozitare, preparare, servire și post-consum. Doar prin această analiză se poate identifica unde apar cele mai mari cantități de deșeuri și unde trebuie aplicate măsuri concrete de reducere.
Un alt capitol important din planul de reducere a risipei alimentare este organizarea responsabilităților. Fiecare etapă trebuie să aibă responsabilități clar definite, astfel încât monitorizarea stocurilor, respectarea regulii FIFO, controlul porțiilor, reutilizarea sigură a surplusului și raportarea deșeurilor să fie gestionate corect și constant. Fără o distribuire clară a rolurilor, măsurile de prevenire a risipei alimentare devin greu de urmărit și de aplicat în mod uniform.
Planul trebuie să includă și măsuri concrete pentru fiecare etapă operațională. În zona de aprovizionare, accentul trebuie pus pe estimarea corectă a necesarului și pe evitarea suprastocării, iar în depozitare pe etichetare, separarea produselor și controlul termenelor de valabilitate. În etapa de preparare și servire, planul de prevenire a risipei alimentare trebuie să prevadă utilizarea gramajelor standard, adaptarea porțiilor și reducerea preparării excesive.
O alt capitol trebuie să includă și valorificarea surplusului alimentar. Produsele sau preparatele care sunt încă sigure pentru consum trebuie direcționate către reutilizare internă, donare sau alte forme legale de valorificare, înainte de a deveni deșeu. În paralel, planul de reducere a risipei alimentare trebuie să stabilească și care este modul de colectare separată și eliminare a deșeurilor inevitabile, astfel încât acestea să poată fi măsurate și urmărite corect.
Operatorul economic trebuie să raporteze cantitatea de deșeuri alimentare generată în anul anterior și să utilizeze aceste date ca punct de referință pentru anul curent. Pe baza valorilor înregistrate, se stabilește un obiectiv clar de reducere, exprimat procentual, astfel încât operatorul să își asume, de exemplu, scăderea cantității de deșeuri alimentare cu un anumit procent față de perioada precedentă. Această asumare procentuală este necesaă pentru ca planul de reducere a risipei alimentare să fie măsurabil și să se demonstreze eficiența acestuia.
De exemplu, dacă în anul precedent au fost generate anumite cantități de deșeuri provenite din alimente, în anul curent planul trebuie să prevadă explicit reducerea acestora prin obiective realiste, urmărite lunar și anual. În acest mod, prevenirea risipei alimentare devine un proces cuantificabil.
În plus, planul de prevenire a risipei alimentare trebuie să includă instruirea periodică a personalului și un calendar clar de implementare. Procedurile trebuie introduse pe etape, iar rezultatele comparate constant cu valorile inițiale, pentru a verifica dacă procentele asumate sunt atinse și dacă măsurile aplicate produc rezultate reale.
Conform obligațiilor prevăzute de Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, planul de prevenire a risipei alimentare și raportarea anuală trebuie depuse până la data de 31 martie a anului în curs, pentru activitatea desfășurată în anul precedent. Termenul este unic pentru toți operatorii economici din industria agroalimentară și HoReCa, iar nerespectarea lui poate atrage sancțiuni în cazul unui control din partea autorităților competente.
În cazul în care, în timpul unui control, se constată că planul de reducere a risipei alimentare nu a fost depus, raportarea este incompletă sau datele nu pot fi susținute prin documente interne, amenzile pot ajunge la 40.000 de lei. Nivelul sancțiunii depinde de gravitatea neconformității,(suma minimă fiind cea de 10.000 de lei) de existența măsurilor implementate și de capacitatea operatorului de a demonstra că monitorizează cantitățile de deșeuri alimentare și procentele de reducere pe care și le-a asumat în redactarea planului.
Pe lângă sancțiunea în cazul nedepunerii la timp a planului, legea prevede sancțiuni separate și pentru gestionarea incorectă a surplusului alimentar sau pentru transferul alimentelor fără documente și contracte conforme. În acest caz, amnzile sunt cuprinse între 10.000 și 20.000 de lei. Din acest motiv, nu este suficientă doar existența formală a unui plan de prevenire a risipei alimentare, ci și aplicarea lui practică, cu evidențe, registre și raportări corecte.
Ai depășit termenul de depunere a planului de prevenire a risipei alimentare? Sună-ne!
Conform Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, raportarea anuală și planul de reducere a risipei alimentare trebuie depuse până la data de 31 martie a fiecărui an, pentru activitatea desfășurată în anul precedent. Depunerea se face pe platforma națională dedicată și, dacă există website propriu, informațiile trebuie publicate și acolo.
În cazul nedepunerii la termen sau al unei raportări incomplete, sancțiunile pot ajunge între 10.000 și 40.000 de lei, în funcție de neconformitatea constatată în timpul controlului. Pentru transferul neconform al alimentelor sau lipsa documentelor justificative, amenzile sunt între 10.000 și 20.000 de lei.
NU, planul de prevenire a risipei alimentare nu poate fi depus și după termen. Însă există soluții alternative, cum ar fi, publicarea acestuia pe site-ul operatorului economic. Această ancțiune nu elimină însă riscul de a fi sancționat
Raportarea trebuie să includă măsurile aplicate pentru diminuarea risipei alimentare, cantitatea de deșeuri alimentare generată, modul de valorificare a surplusului și obiectivul procentual de reducere pentru anul în curs. Practic, operatorul economic trebuie să compare datele din anul anterior cu ținta asumată pentru reducerea risipei alimentare în perioada următoare.
Obligația revine tuturor operatorilor economici din sectorul agroalimentar și HoReCa, inclusiv producători, procesatori, distribuitori, retaileri, restaurante, hoteluri, cafenele și servicii de catering. Dacă activitatea implică producția, procesarea, depozitarea sau comercializarea de alimente, planul de reducere a risipei alimentare este obligatoriu.